Pe 17 noiembrie 2017 a avut loc workshopul cu tema „Integrarea sociala a copiilor cu celiachie”, sustinut de d-na dr. Irina Petrea.

Pe parcursul celor aproximativ 3 ore, d-na Irina Petrea a atins subiecte delicate, dar de maxim interes: motivatia, autocontrolul, frica, vointa, rabdarea, subiecte inepuizabile si vitale in incercarea noastra de a creste copii puternici si echilibrati emotional.
Accentul s-a pus pe integrarea sociala a copilului celiac, dificultatile si obstacolele generate de strictetea regimului, de necesitatea respectarii dietei toata viata. Dar doamna dr. a punctat foarte bine si aspecte general valabile, ne-a ajutat cu sfaturi aplicabile in cresterea si educatia copilului celiac sau non-celiac.

Dieta stricta

Intelegere si informare

In ultimul timp, tot mai multi oameni afla ca sufera de o boala autoimuna. Chiar si pentru noi adultii poate fi o veste greu de digerat. Iar cand diagnosticul este pus copilului nostru, dureaza o perioada mult mai mare pana ne obisnuim cu ideea. Ne pierdem reperele, nu intelegem in primul rand DE CE i s-a intamplat asta tocmai lui. Cu ce am gresit si ce am fi putut face sa evitam aceasta situatie.
S-au facut si se fac studii pentru stabilirea cauzelor declansarii intolerantei la gluten. Dar, ca in majoritatea bolilor autoimune, intrebarea ramane fara raspuns deocamdata. Este mai degraba un cumul de factori: o predispozitie genetica, un teren sensibil, iar ca declansator (trigger) – un stres major.

Este foarte important sa intelegem cat mai bine si sa ne informam temeinic asupra ce trebuie sa facem DE ACUM INCOLO:

  • respectarea unei diete stricte (eliminarea definitiva a alimentelor care contin gluten, precum si a celor care pot contine URME de gluten);
  • acceptarea diagnosticului pus copilului nostru;
  • si, poate cel mai important lucru, cum ii spunem copilului diagnosticul si cum il determinam sa accepte dieta.

In primul rand, discursul trebuie adaptat varstei, cu cat copilul e mai mic, cu atat discursul trebuie sa fie mai concis.
O explicatie scurta, insotita de imagini, ar fi ideala la copiii foarte mici. La copiii prescolari prind povestile-metafora, povestile terapeutice.

Cu cat copilul diagnosticat este mai mic, cu atat beneficiile medicale sunt mai mari (intestinul se recupereaza mult mai rapid si mai usor). Copilul mic este mult mai intelegator, se obisnuieste mult mai repede cu noua dieta, iar pe plan psihologic, avantajul este urias: creste toleranta la frustrare.
Exista o idee adanc inradacinata in mentalitatea multor oameni, pentru care un copil incapatanat, care face numai ce vrea, nu respecta niciun fel de regula, este un caracter puternic, un viitor adult care va reusi in viata.
D-na dr. Petrea a tinut sa sublinieze: incapatanat NU ESTE EGAL CU un caracter puternic.
Motivatia, cresterea tolerantei la frustrare, vointa si rabdarea definesc un copil puternic.

Motivatia

Chiar daca inteleg mai putin, copiii mici sunt mai complianti.
Problemele apar cand sunt expusi la mancaruri ce nu le pot consuma. Apar tantrumuri si refuzuri.

In ce priveste regimul, adolescentii sunt mult mai greu de controlat. Pentru ei dieta reprezinta un factor de stres major.
Fetele sunt predispuse la anxietate si depresie, iar baietii manifesta furie si agresivitate.

Atat cei mici, cat si adolescentii trebuie informati. Dieta, care reprezinta practic un nou stil de viata, trebuie explicata pe intelesul lor. In cazul celor mici, functioneaza metaforele, adolescentii pot gasi explicatii pertinente in documentare, carti, reviste, pe net.

Cateva date statistice, prezentate de d-na dr. Petrea:

  • 15% din copiii si adolescentii cu ADHD, sufera de boala celiaca. Regimul alimentar reduce hiperchinezia si imbunatateste autocontrolul.
  • 28% din adolescentii cu boala celiaca sufera de comportament disruptiv, fata de doar 3% din cei fara boala celiaca.
  • 31% din adolescentii cu boala celiaca sufera de depresie, fata de 7% din cei fara BC.

Este cunoscut faptul ca celiacul care ingereaza (accidental sau nu) gluten se simte rau. Aceasta ar trebui sa fie CEA DINTAI motivatie.
La copii mici motivatia interna este foarte slaba, de aceea motivatia trebuie sa vina din exterior, prin recompense.
La adolescenti (11-12 ani), ameliorarea starii este cea mai buna motivatie. La aceasta varsta, mai apare un termen in ecuatie: ASPECTUL FIZIC. Pentru adolescenti conteaza apartenenta la un grup cool, conteaza grupul de prieteni in care pot fi ei insisi, dar, cel mai important lucru este CUM ARATA, iata inca o motivatie in respectarea dietei.
Pentru adolescent sanatatea e o alegere, el pune mare accent pe aspectul exterior, ar face orice sa fie atragator.
FII FRUMOS SI TRAIESTE SANATOS!

Metaforele terapeutice, recadrarea, terapia de grup (faptul ca mai sunt si altii in aceeasi situatie) sunt interventii specifice.
La copiii mici este indicata terapia prin JOC.

Cum dezvoltam motivatia interna:

  • Utilizam cu grija sistemul de recompense
  • Acordam copiilor sarcini adecvate varstei lor
  • Le facem sarcinile si activitatile interesante si amuzante
  • Incurajam copiii sa isi auto-evalueze competentele si performantele si sa se compare cu ei insisi
  • Incurajam copiii sa isi descopere interesele, pasiunile si sa isi dezvolte aptitudinile, talentele

Recadrarea – atunci cand incadrezi altfel ceva, cand schimbi perspectiva.
In loc sa gandeasca (autocompatimitor) – vai de capul meu, de ce mi se intampla asta mie?! – prin schimbarea perspectivei, persoana in cauza gandeste: Am o SANSA extraordinara fata de cei care nu au boala celiaca si se umfla de carbohidrati, dulciuri, zahar (Pure, white & deadly).

Autocontrolul

D-na Irina Petrea recomanda cresterea tolerantei la frustrare prin expunere treptata. Expunerea creste nivelul de toleranta, deci un mare NU evitarii frustrarii.

Copilul trebuie sa respecte reguli clare si limite ferme impuse de parinti, nu doar in ce priveste dieta, ci in TOATE aspectele ce tin de educatie.
La fel de importanta este consecventa parintilor in respectarea limitelor si regulilor.

Practicarea de jocuri si exercitii care dezvolta autocontrolul si implicarea copilului in activitati ce solicita rabdarea.
„Statuile muzicale” – un joc indicat pentru imbunatatirea controlului muscular si nervos.

La 5 ani trebuie tinut cont si de capacitatea lor de concentrare pe o anumita activitate. Nu putem pretinde la aceasta varsta mai mult de 15-20 minute de atentie si concentrare pe o activitate.
Un exemplu foarte bun in acest sens: confectionarea unei felicitari. Este o activitate care dureaza, de aceea trebuie sa o impartim pe etape: intai coloreaza, apoi decupeaza, a doua zi lipeste etc. Important este sa se concentreze si sa faca bine fiecare etapa.

Cum ii crestem copilului toleranta la frustrare?

  • Expune-l treptat la frustrare (ca parinte, nu trebuie sa ai asteptari nerealiste, pune-i totusi limite sanatoase)
  • Deprinde-l sa isi schimbe singur starea emotionala, din neplacuta, in acceptabila.

D-na dr. psihoterapeut Irina Petrea a sustinut ideea ca: „orice OM, copil sau adult, este CAPABIL sa isi SCHIMBE STAREA EMOTIONALA!”
Daca lasi emotiile sa te copleseasca, esti un om slab; ce ma defineste ca om puternic? Stapanesc EU emotiile!

Cand copilului ii este frica de ceva, il ajuta sa aiba un cantecel care sa-l inveseleasca. Cuvintele cheie, chiar si talismanele, ii pot schimba starea in bine, aceste mici trucuri facandu-l sa se gandeasca la ceva placut.

Solicita-i sa faca alegeri (si sa isi asume consecintele). Conteaza foarte mult ca el sa faca alegerea, caz in care frustrarea se reduce. Nu la fel stau lucrurile cand i se impune sa faca un anumit lucru, impunerea diminueaza controlul la care copilul ravneste, iar aceasta genereaza frustrari.

Un exercitiu foarte bun, sugerat de d-na dr.: cere-i sa isi imagineze stituatii MAI NEPLACUTE decat cea actuala, care il frustreaza.

Pentru un mai bun control la nivelul musculaturii, sunt indicate JOCURI ca:

  • jocuri de tip ‘Stop si Hai’ (1,2,3, la perete stai!)
  • curse cu obstacole
  • ‘Scaunelele muzicale’
  • Pentru auto-disciplina si rabdare, sunt indicate jocurile cu reguli (Piticot, jocuri de carti sau cu zarul, sahul).

STRATEGII
Opreste-te! Gandeste!
Prin acest gen de strategii, copilul este determinat sa aleaga comportamentul acceptabil („Cum altfel?”) pe care sa-l reproduca in locul rabufnirilor si iesirilor necontrolate.
Este recomandat sa recompensam copilul ori de cate ori reuseste sa aplice o alternativa acceptabila.

Cooperare si suport

  • Evitarea victimizarii si supraprotectiei. Dezvoltarea asertivitatii.
  • Recadrarea situatiei – stil de viata sanatos si un look atractiv (pentru adolescenti). Tip de gandire rational.
  • Recadrarea atitudinilor si convingerilor parintilor (boala este privita ca o nenorocire, ca o infirmitate cand in realitate copilul poate fi perfect sanatos cu conditia respectarii unei singure cerinte alimentare.
  • Informare adecvata pe masura capacitatii de intelegere a copilului.

Evitarea victimizarii si supraprotectiei este indicata in procesul de educatie, fie ca vorbim de copil celiac sau non-celiac. Mila intotdeauna duce la desconsiderare, la pierderea increderii in propria persoana. Copilul privit cu mila se va privi el insusi ca o victima.
Cand ii vorbim copilului despre intoleranta la gluten, trebuie evitate cuvinte precum „boala” si „handicap”, aceasta trebuie privita cel mult ca o „sensibilitate”, sau, si mai bine, ca o „particularitate”.

Ce ar mai fi de adaugat? Poate ideea pentru care nu a mai fost timp de discutat, dar amintita de d-na Irina Petrea, si anume: UMORUL este solutia anxietatii!
Oricat de tensionata si frustranta ar fi situatia, intotdeauna umorul ajuta, copiii sunt mult mai receptivi cand le prezentam totul intr-o maniera amuzanta, prin joc, prin povesti, cu HAZ si RABDARE!

Un articol de LAURA VASILE