Ce este boala celiacă?
Boala celiacă este o afecțiune sistemică (afectează întregul organism), cronică (pentru toată durata vieții), de tip autoimun, care afectează în principal intestinul, generată de ingerarea glutenului, la persoanele predispuse genetic. Este una dintre cele mai întâlnite boli induse de alimente din zilele noastre.
Boala celiacă reprezintă una din formele de intoleranță la gluten cu caracter permanent (pentru toată durata vieții). Intoleranța apare mai exact la complexul de proteine din grâu, secară și orz, fracțiunea proteică toxică fiind mai ales gliadina. În cazul persoanelor care suferă de boala celiacă, glutenul este perceput ca o substanță străină, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar începe în mod aberant să producă anticorpi împotriva propriului organism. În timp, această reacție anormală are ca rezultat un grad variabil de leziuni intestinale. Vilii intestinali se aplatizează și împiedică absorbția substanțelor nutritive, în special a grăsimilor, calciului, fierului și folaților.
Această enteropatie (afecțiune a intestinului subțire, în acest caz – de origine inflamatorie) este reversibilă, adică intestinul își revine, cu condiția respectării și menținerii unui regim strict fără gluten.
Alte afecțiuni induse de gluten
Există și alte boli, declanșate de ingestia glutenului, cu semne și simptome asemănătoare, dar care totuși nu se califică drept boală celiacă.
Denumirea generică “Tulburări legate de gluten” este termenul umbrelă pentru toate bolile declanșate de ingestia glutenului.
Sensibilitatea nonceliacă – o urgență cu multe necunoscute
Cum apare boala celiacă?
În apariția bolii sunt implicați factori genetici, imunologici și de mediu, însă ultimele cercetări în domeniu arată că cei genetici sunt factorii predispozanți esențiali. Fără aceștia, factorii de mediu sau infecțiile nu pot duce, pur și simplu, la apariția bolii.
Ca în majoritatea bolilor autoimune, întrebarea rămâne deocamdată fără răspuns. Unii cercetători susțin că rotavirusul ar declanșa intoleranța la gluten, alții sunt de părere ca trigger-ul ar fi un stress major, însă există un numitor comun: predispoziția genetică, gena de risc HLA-DQ2/DQ8.
Atenție!
Prezența uneia sau ambelor alele HLA-DQ2/DQ8 nu este suficientă în stabilirea diagnosticului. 30% din populație are gena de risc, însă persoanele nu vor face neapărat boala celiacă.
Un rezultat pozitiv al testelor HLA-DQ2/DQ8 arată doar predispoziția genetică.
Testarea genetică este importantă pentru valoarea sa predictivă negativă întrucât nu poate fi vorba despre boala celiacă dacă alelele DQ lipsesc.
Confuzii și mituri despre boala celiacă
În ultima vreme, atracția pentru alimentele fără gluten a crescut exponențial. Cum aceste alimente sunt din ce în ce mai prezente pe rafturile magazinelor și online, s-ar putea crede că asistăm brusc la o “epidemie de intoleranță la gluten”.
Dar cum am putea să separăm realitatea de mituri și confuzii din multitudinea de informații care se vehiculează în spațiul public despre gluten și bolile induse?
Cele mai populare mituri și confuzii
Grupuri de risc
Boala celiacă poate apărea la orice vârsta, preponderent la femei faţă de bărbaţi. Dacă este nediagnosticată, se poate ajunge la malnutriţie severă (cu întârzierea dezvoltării la copii), osteoporoză, infertilitate şi chiar la complicaţii severe cum ar fi limfomul intestinal.
Grupuri de risc
Semne și simptome
Supranumită şi “boala cameleon”, boala celiacă are peste 300 simptome şi afecţiuni asociate.
Boala celiacă clasică prezintă, prin definiție, semne și simptome de malabsorbție: diaree, steatoree, pierdere în greutate sau stagnare în înălțime.
Tabloul clinic este însă mult prea variat de la o persoană la alta, putând să apară una sau mai multe dintre următoarele manifestări:
– cutanate recurente: leziuni pe piele, urticarii, erupții (pruriginoase sau nu)
– digestive : diaree cronică, constipație, balonare sau disconfort permanent
– endocrinologice: probleme tiroidiene, întârzieri de creștere
Exista însă și persoane la care boala poate fi asimptomatică.
Cum se diagnostichează boala celiacă?
Simptomele foarte variate, care se pot asocia cu o mulțime de afecțiuni și dezordinea în pașii de diagnostic fac ca boala celiacă să fie sever sub-diagnosticată. Din păcate, nu numai România se confruntă cu această situație, ci întreaga lume. În Franța, de exemplu, din procentul estimat de 1% de persoane cu intoleranță la gluten, maxim 20% sunt diagnosticați.
Deși prima mențiune a bolii celiace a fost făcută încă din secolul al doilea d.Hr și cercetările celiachiei au avansat mult de-a lungul timpului, abia în ultimii 20 de ani s-a concretizat un protocol pentru diagnosticare care cuprinde:
- analizele de laborator (anticorpi anti-transglutaminază, anti-endomisium, anti-peptide gliadinice deamidate). Unii pacienți celiaci au anticorpi negativi și, în caz de suspiciune ridicată, poate fi necesară o endoscopie pentru a stabili diagnosticul.
- efectuarea endoscopiei cu biopsie din partea superioară a intestinului subțire (duoden);
- constatarea remisiei simptomelor după o dietă fără gluten.
Cum se tratează boala celiacă?
Spre deosebire de alte boli, pentru boala celiacă nu există în momentul de față tratament medicamentos și/sau chirurgical. Tratamentul constă în respectarea dietei stricte fără gluten.